Greseli in managementul de proiect IV – Am facut multe presupuneri

In articolul anterior (Greseli in managementul de proiect III – Nu am tradus cerintele pe intelesul tuturor) am vorbit despre cat de important este sa existe o intelegere unitara asupra cerintelor. Este necesar dar nu neaparat si suficient. La fel de important este sa nu facem presupuneri. Va voi da un exemplu concret. Veti vedea cum un detaliu minor poate pune in pericol termenul, costurile sau calitatea unui proiect. Probabil deja stiti ca majoritatea firmelor segmenteaza clientii in functie de diferite criterii. Nu e o noutate nici faptul ca atentia firmei se concentreaza diferentiat pe fiecare segment. In fond si noi impartim oamenii in cel putin 4 categorii: familia, prietenii, cunostintele si ceilalti si le acordam atentie in mod diferentiat. Din motive de confidentialitate voi prezenta exemplul folosind oamenii din cele patru categorii in locul clientilor. Sa zicem ca ne propunem (printr-un proiect) sa acordam tratament diferentiat acestor patru categorii de persoane. Fiecarei persoane ii vom da o esarfa de culoare diferita in functie de categoria din care face parte iar in functie de culoarea esarfei o vom invita in casa sau nu. Lasam “de paza” un copil caruia ii vom spune “Cei care au esarfe rosii (membri familiei), verzi (prietenii) pot intra in casa cei care au esarfa de galbena (cunoscutii) nu”. Pana aici totul clar (sperand ca am fost eu suficient de coerent in exprimare). Surpriza apare la intoarcere cand copilul se joaca in casa cu un necunoscut. Motivul “nu avea esarfa”! Dezamagit i-am spus ca ar fi trebuit sa primeasca in casa doar posesorii de esarfe rosii si verzi. Raspunsul lui a fost ca cerinta era sa nu-i primeasca pe cei cu esarfe galbene. Amandoi avem dreptate doar ca din cauza unor presupuneri rezultatul a fost un dezastru. Si asta din cauza unor presupuneri. Eu am presupus ca se subintelege ca cei care nu au esarfa nu au voie in casa, copilul a presupus ca toata lumea are esarfa.

Aparent, prin prisma copilului care stie sa recunoasca doar culori, solutia ar fi sa dam esarfe de alta culoare celor pe care nu ii conoastem. Presupunand ca i-am putea identifica pe toti, pentru noi operatiunea ar fi extrem de costisitoare si cronofaga. Pe de alta parte nici nu ne permitem sa lasam necunoscutii sa ne patrunda in casa. Din punctual nostru de vedere solutia e una singura: sa invatam copilul sa recunoasca oamenii si dupa alte criteria in afara de culoarea esarfei (prezenta sau lipsa acesteia). Dar din nou asta presupune timp atat din partea noastra cat si din partea copilului si efort intelectual pentru acesta.

Revenind la viata reala, in momentul in care scriu acest articol nu stiu cat ar costa aceasta modificare si cat ar dura. Furnizorul inca investigheaza. Cert este ca proiectul nu poate merge mai departe fara o solutie. Aceste zile de intarziere plus zilele in care se va face modificarea si testarea se vor adauga la termenul proiectului (presupunand ca activitatea este critica). Cei care vor efectua modificarea vor trebui de asemenea platiti. Plus costurile fixe care se cumuleaza in fiecare zi de intarziere. Si toate astea de la o esarfa!

Liviu Draghici -Senior Project Manager la Vodafone Romania

Related posts: