Teorii ale motivatiei V -Teoria aşteptărilor a lui Victor Vroom


 Victor Vroom a pus bazele uneia dintre teoriile procesuale despre motivaţie încercând să explice procesul în urma căruia apare motivaţia. Teoria aşteptărilor aşa cum o numeşte autorul are la bază o matrice construită cu ajutorul a trei variabile: valenţa, instrumentalitatea şi aşteptarea. „Valenţa reprezintă satisfacţia anticipativă a obţinerii rezultatelor, gradul în care acestea pot fi atractive sau neatractive pentru individ[1]”.

Valenţa poate fi pozitivă (de exemplu posibilitatea ca un individ să obţină un premiu) sau negativă (posibilitatea ca un individ sa fie saanctionat) însă în oricare dintre ipostaze valenţa are rol motivator (individul din primul exemplu va munci motivat de premiul care se prefaţează, cel de-al doilea va munci de teama saanctiunii). „Instrumentalitatea reprezintă probabilitatea ca un rezultat de ordinul întâi să conducă la un rezultat de ordinul al doilea[2]”.

Reluând exemplul anterior dacă oamenii muncesc mai mult şi mai bine (rezultatul de ordinul întâi) pot obţine recompense/ salarii mai mari (rezultatul de ordinul al doilea). Dacă relaţia cauză efect dintre cele două rezultate este mare iar persoana atribuie rezultatului de ordinul al doilea o valenţă ridicată atunci intervine cel de-al treilea element al matricei şi anume aşteptarea. Aceasta este deosebit de importantă deoarece „măsoară gradul la care individul crede că poate obţine rezultatul de ordinul întâi[3]”.

Aceste trei variabile dau forţa motivaţională care reprezintă modul în care relaţia de cauzalitate dintre cele două rezultate determină încrederea persoanei în posibilitatea de a atinge rezultatul de ordinul întâi şi conduce la un efort canalizat către acest scop. Organizatia trebuie să ofere persoanelor condiţiile tehnice şi psihologice pentru ca aceştia să se considere capabili de performanţe înalte însă de multe ori diferenţele în ceea ce priveşte aşteptările lor şi situaţia reală pot conduce la demotivare şi frustrări (dacă persoana din exemplul anterior va munci suplimentar însă nu va reuşi să obţină premiul va fi demotivat si va aparea frustrarea). Managerii ar trebui să cunoască, pentru fiecare subordonat în parte care sunt rezultatele de ordinul al doilea însă acest lucru este, evident, extrem de dificil.

Mâine vom prezenta ultima teorie despre motivație: Teoria echității.

 

Liviu Draghici -Senior Project Manager la Vodafone Romania


[1]  Pânişoară, Ion-Ovidiu; Pânişoară, Georgeta -Motivarea eficientă. Ghid practic Editura: Polirom Iaşi 2005 p 45

[2] Idem p 46

[3] Idem p 46

Related posts:

Organizarea proiectelor III –Organizarea pură de proiect
Structuri motivationale II -Convingere, scop, ideal
Teorii ale motivaţiei III. Teoria motivaţiei de realizare

Leave a Reply

.